…a fost…si nu va mai fi nimica…

Sa continui povestea de aici …

Se trezi a doua zi dimineata cu o senzatie stranie. Simtea prezenta Ioanei peste tot… parfumul ei …Camera era “ plina” de prezenta ei… Nu putea explica in cuvinte ceea ce simtea…” E imposibil, nu putea fi aici! “ Incerca sa-si aminteasca ceva, care sa-i explice fenomenul… “Prostii! Mai bine ma dau jos din pat sa-mi fac o cafea!

Ii suna celularul.

Alo ? Buna, Ioana!

Te-am trezit?

Nu…

S-a intamplat ceva?

Nimic ca sa te intereseze!

[…]

Scuza-ma, Ioana inca nu am reusit sa imi beau cafeaua si nu stiu… ma simt cam ciudat…

Probabil din cauza oboselii… Nu am vrut sa te jignesc! Tu ce faci?

Supravietuiesc! …Dane, vroiam sa te rog ceva… Mi-ar place sa ne intalnim!…

Mai avem atatea sa ne spunem… Pot sa vin la tine?

Bineinteles! Cand vrei sa ne intalnim?

Peste o ora este bine?

Da!

Ok! Atunci ne vedem peste o ora! Te sarut, pa!

Pa!

Acum in sfarsit i se ofera ocazia sa clarifice situatia cu Ioana. O sa poata sa-i spuna in sfarsit ceea ce simte…Oare ?  Dar stia ce simte? O iubea … asta stia cu siguranta , dar simtea ca este prea tarziu… Si ea il iubea cu siguranta… dar se ambitionase sa se desparta de el ca sa-i demonstreze ca poate trai fara el… si el ii tinuse isonul! “Oare este prea tarziu pentru ei ?  Da-mi Doamne putere (si minte) ca sa pot lua decizia care trebuie!”

Se auzi soneria. 

Deschise usa. …Oare de ce era atat de nervos? Era nerabdator sa o revada… de fapt dorea cu disperare sa o vada… dar se simtea foarte vulnerabil in momentul de fata…

Buna, Ioana! spuse Dan, dupa care se apleca si o saruta pe buze “ Ce dulce e…”gandi el. “

Si ce bine e! “  

Ah, Doamne… scuza-ma! Nu mi-am dat seama…Mi sa parut normal sa te sarut! “

Dar  ceea ce i se parea anormal era ca ea ii raspunsese la sarut!”

Nici o problema… te inteleg! Si eu as fi facut la fel!

“Doamne, ce idiot sunt… primul pas gresit! Ce urmeaza oare? O vizita in dormitor? Acum era absolut sigur ca nu trebuia sa accepte intalnirea cu Ioana. Acum nu mai are de facut altceva decat sa se descurce in continuare…”

Ce mai faci, care mai e viata ta? rupse tacerea Ioana.

O continua lupta de supravietuire… Tu, ce mai faci? o intreba la randu-i  Dan .

“Fac ce-am facut si ieri si-ntotdeuna / Ma bat cu vantul si ma cert cu luna”… vorba lui Minulescu .

Ce sa fac? Invat sa traiesc fara tine! E foarte greu … mi-e foarte greu!

De aceea m-am gandit ca ar fi bine sa ne intalnim ca sa vorbim…

Am atatea intrebari sa-ti pun… si mai ales am nevoie de raspusuri sincere din partea ta.

Nu stiu daca ma intelegi dar aveam nevoie de intalnirea cu tine asa cum am nevoie de aer ca sa

respir…

Ma intelegi?

Te inteleg! Si eu simt acelasi lucru…Deci?

Nu stiu cu ce sa incep …

Eu am timp suficient….

Cum sa spun eu ca sa nu para prea ostentativ :

inca te mai iubesc… cu disperare as putea spune …

dar simt ca intre noi s-a ridicat o prapastie…

Si este foarte dureros!

In primul rand nu pierzi nici o ocazie sa ma faci sa sufar ( probabil, neintentionat )… 

 

Dane…?  Da-mi mana…

Stii, de fapt vreau sa simti… cat de mult te iubesc…spuse Ioana apropiindu-se incet de Dan

Nu stiu, ce sa spun, totul s-a transformat intr-o suferinta continua…De ce, Dane?

De ce ne facem una ca asta? De ce imi faci una ca asta? Probabil ca o merit! Nu este adevarat! Dar

daca intr-adevar te ranesc cum spui tu, nu o fac intentionat…te rog sa ma crezi! Cred ca este felul

meu de a ma apara… de a fugi de ceea ce simt…

Stii, Ioana, atunci cand am hotarat  (de fapt mai corect este ai hotarat) sa ne despartim m-am simtit

usurat, pentru ca eu,sincer, nu as fi avut curajul s-o fac! Dar si  contrariat… pentru ca nu am

discutat  deloc pe tema asta… N-au fost explicatii… N-au fost  motive… A fost o chestie

convenabila , atunci… pe care am acceptat-o, recunosc!  Si prin atitudinea mea ulterioara(cea care

zici ca te-a facut sa suferi) am incercat sa ma indepartez cat mai repede de tine… dar ce am realizat

eu este ca ma imbat cu apa rece…Am incercat sa te uit!… Dar se pare ca nu este simplu si ceea ce

am realizat astazi ,dis de dimineata ,este ca inca te mai iubesc… si primul loc de unde trebuie sa te

scot este din inima! Si mai este ceva ma chinuie intrebarea: este prea tarziu pentru noi? Oare putem

sa uitam si mai ales sa iertam si apoi s-o luam de la capat? Crezi ca se poate?

Asta este o mare dilema, Dane!  

“Merita sa incerc, nu? gandi Dan, dupa care o lua de mana tragand-o spre el. O saruta patimas, dandu-si seama ca  abia astepta sa fac lucrul acesta…Ioana incerca sa se elibereze… Abia o auzi murmurand: “ Nu cred ca este o idee prea buna, mai bine ne oprim aici, ca sa nu regretam mai tarziu” Povesti! In fond era de acord cu ea, dar deja ii erau trezite toate simturile si nu i-ar fi dat drumul din bratele lui nici mort…  Apoi incepu sa o mangaie incetisor …incetisor …Ioana isi lipi trupul de el incepand sa raspunda mangaierilor lui…Isi strecura mana sub bluza ei ajungand la sani… incepu sa-i frece incetisor simtandu-i cum se intaresc…Deja avea siguranta ca Ioana incepuse sa se relaxeze…si certitudinea ca nu i se va impotrivi… O lua in brate ducand-o spre pat incepand s-o dezbrace…Ioana ii urma exemplul destul de stangaci…Simtea ca nu mai are rabdare…  abia asteapta s-o simta a lui si numai a lui…Incet, incet incepu sa o redescopere… O privi…Era atat de  vulnerabila… Oh, Doamne, o iubea atat de mult! Acum stia cu siguranta… Oare, ea il iubea? Da, cu siguranta! Ochii ei ii confirmau…lucrul acesta…

Doamne, nu pot sa cred ca fac lucrul asta! spuse Ioana retragandu-se din imbratisarea lui. Eu am

venit sa-mi clarific niste lucruri …

Bine, dar Ioana…

Nu, categoric nu! Nu asa se rezolva problemele … Nu facand dragoste! 

Poate ai dreptate, poate nu …. Nu a fost nimic premeditat daca insinuezi asa ceva….

Nici macar prin cap nu mi-a trecut ca o sa se ajunga aici…. dar trebuie sa recunosc ca nu imi pare rau ca s-a ajuns aici! Eu inca te mai iubesc, Ioana… si mi se pare normal sa fac dragoste cu persona pe care o iubesc, tie nu?

Se poate sa ai dreptate nu contest… dar noi  avem o problema de comunicare pe care nu o putem

rezolva facand dragoste! Nu crezi?

Ba da! Dar eu te doresc, nu intelegi?

Ba da! Si eu te doresc… dar nu e corect!

Ce nu e corect?

Faptul ca te iubesc, tot ce ni se intampla…Totul…

OK! Haide sa ne linistim apoi sa discutam la o cafea, de acord?

Bine, spuse Ioana

“ Vrea sa para curajoasa, stapana pe situatie… dar eu o cunosc si stiu  ca nu este asa…Si este atat de vulnerabila… Atat de usor de ranit! “ gandi Dan. “Si eu sunt de vina de starea pe care o are acum….”

Pregatesc eu cafeaua pana te imbraci… il intrerupse din ganduri Ioana.

De ce ? Te simti mai in siguranta daca sunt imbracat? tatona terenul Dan…

Bine, dar nu pot discuta cu tine daca esti dezbracat complet….

Glumeam si eu dar se pare ca nu am cu cine! … Pot sa faci cafeaua pana ma imbrac…

Dupa ce iesi din camera Ioana, Dan isi lua pe el pantalonii scurti… Ce incurcata este chestia asta…

Intra in bucatarie… Ioana il astepta cu cafeaua pregatita…

Stiu ca am pornit cu stangul astazi… incepu Dan. Cu riscul de a ma repeta  …trebuie sa ma crezi ca

nu m-am gandit nici  o clipa ca o sa se intample ceea ce s-a intamplat mai devreme… nu a fost nimic

premeditat…

Am clarificat problema asta… insa trebuie sa recunosc ca nu ma simt in stare sa port o discutie in

momentul de fata… trebuie sa ma linistesc… sunt foarte tulburata… ma intelegi…nu?

Cum?… tu, care esti intotdeauna stapana pe situatie… Nu pot sa cred… Cand  ai luat decizia sa

despartim, ai fost foarte sigura pe tine, chiar prea sigura… Nu mi-ai lasat  nici macar ocazia sa imi

spun parerea, de fapt nici macar nu ti-a pasat daca sunt de acord sau nu… ce simt in legatura cu

lucrul asta… NIMIC! Fata a luat hotararea si gata… totul s-a rezolvat!  Poate o sa te mire dar sunt

foarte intelegator… si sunt aici pentru a te asculta… Poate o sa inteleg si eu ce rol am in viata ta…Sa

stii ca nu m-am putut abtine… Trebuia sa zic lucrurile astea ca sa ma racoresc un pic…

Ai dreptate… dar nu trebuie sa fi atat de ironic!

Cred ca glumesti sau nu iti dai seama de multe lucruri… Sau nu ne intelegem … Eu vorbesc despre

sentimente… despre sentimentele pe care le avem unul pentru altul… Trebuie sa fi cel putin  tampit 

sa nu observi ca intre noi exista o atractie puternica…

Eu stiu sigur ca te mai iubesc…daca pana astazi mai aveam ceva dubii astazi mi s-au spulberat! Dar

mai stiu ca nu mai putem fi impreuna… in primul rand pentru ca tu nu stii ce vrei… Am impresia ca tu

ma iubesti numai cand iti convine… sau ma rog, cand iti aduci aminte…

Nu… incerca Ioana un raspuns uitandu-se speriata la Dan. Nu ai dreptate!

Ba am dreptate! Si o stii prea bine…Oricat am discuta…oricat am intoarce problema pe toate partile :

tot la aceasi concluzie ajungem…tu nu stii ce vrei…

Bine, raspunse Ioana. Daca asta este parerea ta mai bine plec, de tot!

Macar daca ar fi asa…

Adica ce vrei sa spui?

Vreau sa spun ca acum trebuie sa clarificam lucrurile: ori ramanem impreuna, ori ne despartim . Fara

cale de intoarcere!

Ii suna mobilulul:

Alo, da? Buna Claudia…

Buna, Dane. Ce faci?

Uite incercam sa-mi fac ordine in viata …

Ah, inteleg. Esti cu Ioana si eu v-am deranjat…

Nu ne-ai deranjat…

Esti dragut…stiu ca te-am  deranjat! Te sun mai tarziu, bine?

Lasa ca te sun eu mai tarziu, dupa ce termin de vorbit cu Ioana, ok?

Bine, pa!

Pa!

Cine era? intreba Ioana.

O colega, am fost impreuna la discoteca.

Aha.. pai atunci cred ca lucrurile sunt lamurite… Tu ai ales! Inteleg …  Trebuie sa ma dau la o

parte… ?

Nu intelegi nimic! Nu iti cere nimeni sa te dai  la o parte… Cine sa te mai inteleaga… Eu iti spun ca te

iubesc, si tu intelegi ca eu am ales pe altcineva… Chiar nu vrei sa deschizi ochii…Claudia este doar o

simpla colega! Am fost cu ea in discoteca si m-am simtit bine atata tot!

Nici tu nu crezi ceea ce spui!

Adica? 

Daca te-ai putea vedea putin in oglinda, ai observa ca ti s-a luminat fata cand ai vorbit cu ea… si

tonul vocii…

Ti se pare…

Mai bine plec! Cred ca a fost o greseala ca am venit…

Ioana… te rog eu frumos, reactioneaza…vorbeste-mi, ai incredere in mine …

Nu, e inutil!

De ce nu ne dai o sansa?

Nu stiu… mi-e frica! Plec… e mai bine… o sa plec acum, pentru ca o sa-mi fie foarte greu, mai tarziu

Nu stiu daca o sa mai am curaj dupa aceea.

Dan o lua de mana si o trase incetisor spre el…

Te rog eu, ramai… Am nevoie de tine…ii spuse el si se apleca, sarutand-o. Vreau sa simti cat de mult

te iubesc, chiar daca este pentru ultima oara… Poti s-o faci pentru mine… Nu stiu daca merit…Poti

macar incerca, de dragul meu? O saruta din nou… …De ce oare lucrurile simple, sunt totusi atat de

complicate…E un paradox, dar asta cred eu!” gandi Dan.

Dane, ne amagim…

N-ai de unde sa stii lucrul asta, daca nu incercam…O saruta din nou…. Ii scoase clama care ii tinea

parul… isi cufunda mainile in el “ Ce frumos miroase! Incepu s-o sarute usor pe gat… Mainile lui

coborara pe talie, tragand-o mai aproape de el! Apoi o lua in brate si o se indrepta incet spre

dormitorul lui. O privi in ochi, si intelese ca  indiferent ce se va intampa  intre ei mai tarziu  clipa asta

nu o s-o uite niciodata!  Si o saruta inca o data… si inca o data… apoi se pierdu in iuresul pasiunii…

[…]

Dane ? La ce te gandesti?

 Nu stiu cum sa-ti explic ceea ce simt… Stai,  nu pleca din bratele mele… Simt ca daca o sa pleci, o

sa dispari pur si simplu… Nu stiu este o senzatie stranie …Ai fost a mea … ma iubesti, dar o sa pleci…! 

Dar te rog totusi ceva… Sa nu-ti para rau!

Dane…

Iarta-ma daca te-am obligat sa faci ceva ce nu ai vrut… Nu stiu…

Sunt un prost!  Sper ca nu te-am ranit…Cu siguranta ai un motiv in plus ca sa imi reprosezi…

Acum ma lasi sa vorbesc? intreba Ioana.

Da…

Nu iti reprosez absolut nimic…Vreau doar sa intelegi ca imi este foarte greu sa iau o hotarare…As minti

daca as spune ca nu mi-a placut ceea ce s-a intamplat, chiar tanjeam dupa ziua asta, dar crezi ca

ne va rezolva problema­?

 Nu cred absolut nimic… Eu ti-am aratat ceea ce simt … Nu poti sa nu-ti dai seama…

Si cred ca acelasi lucru ai facut si tu… Am simtiti lucrul acesta…Ioana… incearca sa ma surprinzi

pentru prima data de cand ne cunoastem… nu mai calcula totul… … ce ai de pierdut! Eu nu mai am

nimic de pierdut de aceea mi-am pus sufletul pe tava…

 Nu, nu am curajul. Am pierdut foarte mult, am suferit foarte mult… Mai bine plec!

Ioana…Nu stiu ce mai pot face… sau ce mai pot spune ca sa te fac sa ramai…

Dane, o sa plec…e mai bine asa!

Atunci? Asta este tot? Adio si n-am cuvinte… Ioana gandeste-te: poate este ultima noastra sansa!

Dane, o sa incerc sa fiu sincera si sper sa nu ma urasti dupa aceea! Te iubesc si nu am nici

indoaiala… dar relatia noastra nu mai poate fi niciodata atat de intensa, niciodata atat de frumoasa.

S-a rupt vraja: ne-am ranit foarte mult, s-au spus cuvinte grele care nu mai pot fi luate innapoi…Nu

mai suntem atat de tineri si inocenti cum eram la inceput , ne-am maturizat prea brusc dupa parerea

mea, si ceea ce este mai important: prea mult ne-am indepartat unul de altul – nu mai suntem pe

aceeasi lungime de unda, nu mai avem incredere unul in altul… Uita-te putin in urma si analizeaza.

Gandeste-te ce a insemnat ultimul an pentu noi… o suferinta continua… Cineva a zis o data ca daca

vrei sa-ti traiesti prezentul, sa fi fericit in viitor trebuie sa te impaci cu trecutul! Si sunt unele rani

foarte adanci…nevindecate!

Bine… mai bine nu insist, pentru ca vad ca nu am nici un succes! Dar, sper ca vom ramane prieteni,

nu ?

E prea devreme… Eu simt ca nu mai putem fi prieteni… Oricum nu ma vad in rolul de a-ti da sfaturi sau

de a te asculta… Nu stiu daca intelegi cat de greu este…TOTUL!

OK! Tu le stii pe toate…

Nu e nevoie sa fi sarcastic!

Incepu sa se imbrace incet…gandindu-se ca in momentul in care va iesi pe usa nu va mai fi cale de intoarcere!

Hai sa ne mutam impreuna!

Dane… !

Ce este? Chiar atat de deplasat ti se pare?

Nu, mai bine nu!

Bine, nu mai insist! Ce sa mai zic: sa ai grija de tine, sa  incerci sa fi fericita! Trebuie sa inveti sa te

pretuiesti mai mult sa ai incredere mai mare in tine! Esti deosebita si oferi foarte multe! Dar nu a fost

sa fie, pentru noi… Se apleca si o saruta… de data asta trasari: Ioana plecase deja…nu fizic… Era

inca acolo…dar nu mai era! E greu de explicat.

Am plecat! Sper sa fi fericit si ….Il mangaie usor pe obraz… Nu cred ca pot exprima in cuvinte ceea ce

simt acum… That’s all!  Pa!  Si pleca…

… Brusc il invalui o senzatie stranie: de pustiu… de desertaciune: incepu sa se gandeasca la ce bune

toate daca atunci cand iti doresti ceva cu intensitate nu poti avea… De ce toate relele din lume se

abat asupra lui? 

…Scris in vara anului 2003…E doar un mic fragment de pe vremea cand ma chinuia talentul:))

Anunțuri

4 păreri la “…a fost…si nu va mai fi nimica…”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s