…Fara chef…

   …Se simtea singur… izolat intr-o lume egoista si indiferenta. Ajunsese la concluzia ca viata nu-i mai oferea de mult satisfactii… Ajunsese intr-un punct mort … Nu mai avea chef de viata… se sufoca. Era prea dezamagit… De cand s-a despartit de Ioana ii mergea totul pe dos… Si ceea ce era mai rau, era faptul ca, realizase ca, odata cu ea,  pierduse singura persoana care-l intelegea, si ii acceptase toate angoasele si ratacirile… Il acceptase asa cum era fara sa-l judece…

Asta era singura explicatie… era prea scarbit de ceea ce ii oferea viata…Se despartisera, si cu siguranta nu regreta acest lucru, doar si ea fusese de acord ca este cel mai bun lucru pentru amandoi, si era fericit ca isi recapatase “libertatea”, mai ales pentru ca nu fusese niciodata dispus s-o piarda… Si atunci de ce era asa de nefericit? Parca o auzea si acum “- Nu inteleg de ce te complaci in starea asta de vesnic nedreptatit al sortii ? Nu tu ai vrut independenta? Acum o ai!”…

 

 

Anunțuri

3 gânduri despre „…Fara chef…”

  1. oare….prin ce minune se incheaga frisca asta?…adica…chiar asa evident?…si mai ales, de cand s-a apucat tata de gatit?…cat de mare o fi un ou mic?

    vreau somn sa ma calmez

  2. Nu e ceea ce crezi…;) Pe la 20 si ceva de ani m-am apucat sa scriu inspirata de nefericirea cuiva…Asa incepea povestea…Nu am mai terminat-o ca omul s-a casatorit intre timp si era fericit…(si mai este cred).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s