You are currently browsing the category archive for the 'Din viata...' category.
Cu ocazia aceasta sper si eu sa ajung macar la o intalnire a bloggerilor din Brasov…Pe toate le-am ratat…Din pacate nici sambata nu sunt sanse sa ajung. Uffff…
Ţi-aş şopti ceva,
Două cuvinte dacă se poate,
Sau mai bine nu?
Cred că am să tac.
Te-aş săruta,
Dar nu o fac,
Mă retrag în linişte,
Parcă te-am uitat,
Dar nu cred
Zilnic mă gândesc la tine,
Tot te mai aştept,
Nu mai cerşesc,
Nu îţi cer nimic,
Doar îţi spun, că, încă, te iubesc.
Multumesc Cristi … Îmi plac versurile tale şoptite…
Hristos a înviat! … Ştiu ca au trecut Sărbătorile Pascale…sper ca au fost aşa cum v-aţi propus să fie! Eu am fost la Piteşti… a fost tare frumos… Am mâncat, am băut, am jucat tabinet…am dormit, am fost sa luam Lumină, si ne-am plimbat la Muzeul din Goleşti – de unde mi-am cumparat străchini si prin Piteşti. Iepuraşii de mai sus erau chiar in buricul târgului…
Lănga ei era oul uriaş de mai jos…
Ce te mai aştepţi să găseşti primăvara la Piteşti…? Neah…nu ghiciţi în veci… Cum ce ?..Lalele… multe lalele… Pe săturate pentru toata lumea…
Read the rest of this entry »
Va fi-ntr-o noapte calda de mai.
Cind vei intra
In parcul meu,
Nisipul aleelor desarte,
Imbratisind pantofii tai albi, va tresari…
La revederea celei venite de departe
Copacii vor zimbi…
Ferestrele-mi inchise se vor deschide iar,
Si-n vazele uitate pe albe etajere,
Buchetele uscate de alb margaritar
Vor palpita
Ca-n ascultarea unui demonic Miserere!…
Va fi-ntr-o noapte calda de mai.
Cind vei veni,
“Olimpia” din cadru-i iti va suride iar,
Ceasornicu-n perete va respira mai rar
Si mutele covoare, pe jos, vor tresari…
Demonul nebuniei va cobori din nou
Pe-albastrele sofale
Si albele dantele,
Aripa lui va stinge lumina-n candelabru.
Iar noi,
Sub ocrotirea tacutelor perdele,
Postum ca si-ngropatii de vii, intr-un cavou,
Ne vom iubi-n parfumuri de brad si de cinabru.
Si-apoi…
Va fi intr-o seara poate ca si-alte seri.
Va fi
O seara de octombre cu palpitari discrete
De frunze,
De imagini,
De pleoape
Si regrete…
Vai!… cea din urma seara cind tu vei mai veni
Va fi o aiurare de toamna pe sfirsite,
O aiurare-n versuri brodate pe-o batista -
Simbolul despartirii…
Si-atita tot…
Si-apoi
Nu va mai fi nimica,
Nu va mai fi nici soare,
Nu va mai fi nici luna,
Nici stele cazatoare…
Si fata de noi singuri,
Poate,
Nu vom mai fi nici noi!…(Minulescu)
