Un bancher evreu îşi însoară băiatul. – Simon, fiule, mâine zburăm la Tel Aviv pentru nunta ta.. Îmi dau brusc seama că nu ţi-am spus multe lucruri despre viaţa. De mâine vei fi împreună cu soţia ta, trebuie să ştii unele lucruri. Uite, spre exemplu, cunoşti degetele de la mână? – Sigur, tata, degetul mare , arătător , mijlociu , etc . – Nu, fiule, stai să-ţi explic: există degetul călătoriei, al direcţiei, al plăcerii, al căsătoriei şi al distincţiei. – Ah, nu ştiam asta, tată. – Degetul calătoriei este degetul mare, care iţi permite să faci autostopul; degetul direcţiei – indexul – îl întinzi ca să indici un anumit lucru; degetul căsătoriei – inelarul – pe care pui verigheta, iar degetul distincţiei – cel mic – pe care-l ridici când bei cafea. – Am inţeles, tată, dar ai uitat degetul plăcerii. – Ah, Simon, l-am lasat pe cel mai bun la sfârşit. Degetul plăcerii este degetul mijlociu, cel mai lung şi mai frumos.. Pentru plăcere, fiule. Îl umezeşti cu limba,şi numeri bancnotele.